Respir si mi aduc aminte de noi
Aer de toamnă,miros de ploi
Deși soare de vară,parfum de noi..
Ce durere,zici ca inima s a înrolat în război.
Te am purtat ca un parfum al iernii
Mireasma pana n capătul ierbii
Petalele mi sunt zburate de vântul verii
Ii vad frumusețea,și ma sperii.
Azi plouă in amintirea ta
Plânge si cerul de ea
Desi mor plante intoxicate de ea
Dar uda pământul cu chipul
Si eu ca floare, ma chinui.
Te iubesc printre 100 de petale
Pentru ca mi esti viata,mi esti soare
Si cu vântul ea dispare
Iar din mine ,simt ca moare.
Si dintr o grădină botanică întreagă
Te as alege tot pe tine
Chiar dacă stiu ca esti
Un trandafir,ci nu un crin.
Sunt floare dar fara substanta
E durere si tristețe prin alianța
Obisnuinta ca ai plecat
Rămâne în urma,s a împiedicat.
Tulpina otrăvită, de ea zdrobită
N am leac,ea mi e leac
Însă ea e departe ,iar moarte mi e aproape.
Mi erai culoarea vie
Ai murit,nu mai stiu nimic de tine.
Ai devenit blestemul in sine
Iar ale mele frunze ,plang cu suspine.